Legislație

 A venit frigul și au început necazurile cu condensul pe tâmplăria din aluminiu, PVC sau lemn stratificat.
Condensul se formează prin transformarea apei din stare gazoasă în stare lichidă.
Condensul apare, pe obiectele mai reci decât mediul înconjurător, la o anumită temperatură și umiditate a aerului. Temperatura obiectelor pe care începe să se depună condensul se numește „punct de rouă”.
  Momentul în care începe să se depună condensul este diferit în funcție de umiditatea relativă a aerului și funcție de temperatura acestuia.
La o umiditate relativă a aerului de 50%, în funcție de temperatura din încăpere, vom avea o anumită temperatură a punctului de rouă astfel:

Temperatura aerului	Temperatura punctului de rouă
150C	4,60C
200C	9,20C
250C	13,80C

                                                          
Deci, pe orice obiect (perete, geam, tâmplărie, oglindă), care va avea temperatura sub cea a punctului de rouă va apare condensul.
La o umiditate relativă mai mare de 60% vom avea punctul de rouă la o temperatură mai ridicată cu cca 30C astfel:                    

Temperatura aerului	Temperatura punctului de rouă
150C	7,350C
200C	120C
250C	16,70C

Care sunt soluțiile pentru a reduce fenomenul de condens la locuințe și în special pe tâmplărie?
Putem acționa asupra celor trei parametri:

• umiditatea relativă a aerului;
• temperatura obiectelor reci (ramă tâmplărie, geam);
• temperatura aerului.

Umiditatea
Pentru a elimina condensul este necesar să reducem umiditatea relativă a aerului. Acest lucru presupune să reducem  cantitatea de apă înglobată în aerul din încăpere.
Cantitatea de apă pe care o poate absorbi aerul este diferită funcție de temperatură.
La  o temperatură de minus 150C cantitatea maximă de apă poate fi de numai 1,41 grame/mc; la 200C aerul poate conține 17,3 grame de apă iar la 300C poate absorbi 30,3 grame/mc, condiție în care spunem că aerul este saturat și are o umiditate relativă de 100%.
Deci o cameră de 25 m2 (cca 60 mc) poate conține la o temperatură de 200C maxim 1038 grame de apă și vom avea o umiditate de 100%.
Dar, normele spun că, într-o locuință la temperatura de 200C, umiditatea trebuie să fie cuprinsă între 50- 55% iar la birouri între 50 și 60%.
De unde provine apa din locuințe?

• o persoană elimină aproximativ 500 grame de vapori în 8 ore prin efectuarea unei activități ușoare și 1500 de grame efectuând munci intense;
• vasele cu flori produc 20-50 de grame de vapori pe zi de bucată;
• prepararea zilnică a hranei (utilizarea aragazului) alimentează aerul cu până la doi litri de apă;
• baia, dușul sunt alte surse mari de vapori;
• uscatul rufelor în camere ( mai ales la familiile cu copii miici).              

 Pe lângă aceste surse normale am mai întâlnit însă și altele:

• infiltrații de apă de la acoperiș;
• infiltrații de apă de la instalațiile de apă (unele de la vecini);
• infiltrații de apă datorate lipsei glafului exterior corect montat.

Chiar eliminând situațiile accidentale rămân suficiente surse de apă pentru ca umiditatea relativă să crească, ajungând, în unele situații întâlnite de mine, la valori de 70-80%.
 Pereții, covoarele, pardoseala din lemn ar trebui să aibă rolul de a absorbi umiditatea în exces. Din păcate, de cele mai multe ori în ultima perioadă s-au folosit varuri lavabile necorespunzătoare interioarelor, faianța am ridicat-o până în tavan, la pardoseli se folosesc tot felul de gresii, toate acestea diminuând substanțial permeabilitatea încăperii.
O situație aparte o reprezintă cazul montării unei tâmplării moderne într-o casă nouă sau într-un apartament în care s-au făcut diverse reparații și amenajări. În asemenea situații, umiditatea relativă este foarte mare. Am avut cazuri cu umiditate de 80%. Această situație își are originea în sutele de litri de apă introduse în materialele de constucție, iar evaporarea completă poate dura luni de zile.           

Așa cum am arătat mai sus, în condițiile unei temperaturi interioare  de 200C și la o umiditate de 60%, pe orice obiect care are sub 120C se va depune condens iar la o umiditate relativă de 50% se va depune condens doar sub 9,20C.
       
Tâmplăria – locul unde se depune condensul
Tâmplăriile sunt de regulă cele mai reci obiecte. De aceea punctul de rouă se crează pe ramă sau pe geamul acestora.
Tâmplăriile moderne sunt realizate din profile de PVC, lemn stratificat sau    aluminiu cu ruperea punții termice
Profilele din PVC asigură de regulă un coeficient de trasfer termic de 1,7 – 2 W/mpk. Acest lucru înseamnă că la o temperatură exterioară de -150C și o temperatură interioară de  200C vom avea condens pe rama din PVC la o umiditate de peste 63%, ceea ce este deja anormal într-o locuință. Există profile din PVC cu armătură care au un coeficient chiar mai mic de 1,7 W/mpk, cele cu 4-6 camere.
Tâmplăria din lemn stratificat din esențe moi are un coeficient de 1,8W/ mpk la o grosime de 70 mm. Cu cât crește grosimea, acest coeficient scade iar tâmplăria este mai bună. Pentru esența tare, la acestă grosime, coeficientul este de 2,1 W/mpk..
Tâmplăria termoizolantă din aluminiu este cea care are barieră termică realizată din două baghete din poliamidă.
 La o tâmplărie cu ruperea punții termice, trebuie spus că ele sunt cu atât mai bune cu cât adâncimea lor este mai mare (minim 65 mm), și bagheta pentru ruperea termică este mai mare. De regulă, profilele care au o barieră termică de minim 24 mm ajung la performanțele termice ale tâmplăriei obișnuite din PVC, mai ales dacă au trei camere de izolare. Din păcate, la noi, din lipsă de resurse financiare și din lispa cunoștințelor, mulți clienți au acceptat tâmplărie din aluminiu de slabă calitate, pentru că, aparent toate ferestrele moderne sunt la fel, dar nu și performanțele.
   
 Geamul termoizolant  - de la bine la foarte bine
Suprafața cea mai mare a unei tâmplării care intră în contact cu aerul din interiorul încăperii este cea de geam.
Din experiență, pot spune că atunci când a apărut condens pe geamul termopan, la temperaturi exterioare de minus 70C, avem de-a face cu o situație anormală din punct de vedere al umidității relative.
La un geam termoizolant obișnuit (la noi în țară), cu două sticle de 4 mm, coeficientul de transfer este de 2,8- 3W/mpk. La o temperatură esterioară de -150C și la  temperatura incintei de 200C  vom avea pe sticla exterioară –10,40C iar pe sticla interioară +6,90C. În aceste condiții, ca să nu apară condens pe geam, ar trebui să avem o umiditate relativă sub 43%, ceea ce în condiții normale, dintr-un apartament cu copii, este greu de obținut. La o umiditate relativă normală de 50% pe acest geam termoizolator poate apare condens dacă temperatura exterioară a scăzut sub -80C.
Dar la noi, iarna termometrele arată câteodată și minus 300C. Soluția este utilizarea geamului termoizolant cu sticlă de joasă emisivitate (Low E). Acest tip de geam are un coeficient termic de maxim 1,4 W/mpk. În aceleași condiții de -150C la exterior și 200C la interior, sticla interioară va avea cca 14,70C iar condensul se va depune de abia la o umiditate relativă de peste 70%. Sau, în condiții normale de 50% umiditate relativă nu vom avea condens decât dacă temperatura exterioară ajunge la sub -480C.
 Pe lângă faptul că nu aveți probleme cu condensul pe geam, pierderile de căldură se reduc la mai puțin de jumătate față de un geam termopan obișnuit.
În concluzie, la o tâmplărie termoizolantă cu un geam termopan obișnuit, condensul va apare mai întâi pe geam și apoi pe ramă, iar la cea cu geam din sticlă de joasă emisivitate (Low E) va apare pe ramă  și în condiții extreme pe geam.
         
Al treilea parametru de care depinde condensul este temperatura camerei. Influența este însă mai mică, deoarece cu toate că la aceeași cantitate de apă vom avea o umiditate relativă mai mică va crește și temperatura punctului de rouă.
     
Soluții pentru eliminarea condensului
După cele prezentate mai sus rezultă două direcții cu care putem acționa:

• reducerea umidității relative din încăpere;
• creșterea temperaturii obiectelor reci, a feței interioare a ferestrelor și ușilor;

Prezentăm câteva sfaturi pentru eliminarea condensului:

• Eliminarea surselor de apă accidentale, a  infiltrațiilor de apă de orice fel;
• Localizarea surselor casnice de vapori de apă în anumite încăperi pentru a nu crește umiditatea în restul apartamentului. Ușa de la baie și bucătărie să fie închisă și să aerisim bine după ce am făcut baie, am spălat rufe sau am făcut mâncare. Uscatul rufelor și călcatul este o sursă importantă de apă. Ar fi bine să nu le facem în dormitoare sau sufragerie.
•  Aerisirea energică de câteva ori pe zi a încăperilor face posibil să evacuăm aerul umed și să îl înlocuim cu aerul rece dar uscat de afară. Deschiderea largă a ferestrelor pentru 2-3 minute este suficientă pentru înlocuirea aerului dar nu va duce și la răcirea pereților. Astfel, în câteva minute după închiderea geamurilor, temperatura camerei va reveni la cea anterioară deschiderii geamului. Atenție, dacă aveți ferestrele spre balconul închis, este necesară deschiderea în același timp și a ferestrelor de la balcon, astfel apa din aerul umed al încăperii se va depune în balcon: pe tâmplărie, parapeți și chiar pe pereți fiind apoi, o sursă de apă pentru interior.
• Verificarea și etanșarea dintre tocul tâmplăriei și zid este importantă deoarece prin aceste rosturi va putea pătrunde aerul umed. Apa va condensa umezind zidul, care va deveni sursă de apă ulterior.
• Nu uscați cârpa, cu care ați șters eventual condensul, pe caloriferul din cameră. Nu veți face altceva decât să creșteți din nou umiditatea aerului din încăpere.
• În camera pe care nu o puteți aerisi des, eliminați sursele de apă posibile (ghivece cu flori, rufe la uscat, vase cu flori etc.)
• Faceți baie copilului în altă cameră decât cea în care doarme, iar în acest timp, aerisiți dormitorul copilului așa cum am sugerat mai sus.
• Pentru a păstra temperatura interioară a ferestrei nu acoperiți caloriferele. Dacă aveți glafuri interioare care acoperă caloriferele încercați să faceți găuri prin glaf. Să lăsăm aerul cald să „spele” fereastra.
• Dacă aveți condens pe geam dar nu aveți pe tâmplărie, este de presupus că geamul este un geam termoizolant obișnuit. Puteți schimba geamul cu unul cu sticlă de joasă emisivitate păstrând tâmplăria.
• Dacă apare condens mai întâi pe tâmplărie este posibil să fie necesară înlocuirea acesteia.