Caracteristica de siguranță în caz de incendiu constituie un subiect de strictă actualitate la nivelul Uniunii Europene. Autoritățile comunitare au întreprins deja demersuri concrete de actualizare a legislației și de armonizare a normelor cu noile cerințe de securitate impuse de arhitecți și beneficiari. În multe situații, măsurile adoptate pentru prevenirea dezastrelor din această categorie s-au dovedit a fi insuficiente, iar rezultatele imediate au fost constituite de pagube materiale semnificative, precum și de pierderi de vieți omenești. Eliminarea completă a riscului generat de incendii constituie un deziderat aproape imposibil de atins, însă este de așteptat ca eforturile din partea experților și autorităților, inclusiv a asociațiilor profesionale să fie mai susținute, pentru îmbunătățirea măsurilor pasive și active de prevenție și limitarea efectelor distructive ale focului. Asemenea demersuri au loc în mod permanent în majoritatea statelor europene și implicit în România, unde Patronatul Producătorilor de Tâmplărie Termoizolantă (PPTT) s-a implicat în mod direct, prin experții săi, în identificarea celor mai bune soluții la această problemă stringentă.
Compromisul tehnic - o alternativă inacceptabilă pentru toate părţile implicate
Efortul corectiv este însă mai necesar ca niciodată în prezent, fiind de dorit o abordare echilibrată, care să ia în considerare toate variabilele acestei ecuații și să identifice exact acele soluții admisibile, care să aibă efectul dorit - și anume minimizarea riscurilor și creșterea capacității de apărare împotriva unor asemenea dezastre. Experții europeni au avertizat în numeroase rânduri că, în industria de tâmplărie termoizolantă, diversele exigențe de performanță impuse pentru a obține caracteristicile obligatorii de termo - fonoizolare, cum ar fi, de pildă, impermeabilitatea la apa pluvială, etanșeitatea la aer sau fonoizolarea, implică, din păcate, asumarea unor compromisuri în ceea ce privește caracteristica de rezistență la foc. O astfel de alternativă nu este însă acceptabilă, iar legislația comunitară impune ca toate materiale folosite la sigilarea structurilor de anvelopare să îndeplinească o sumă de exigențe pentru a se asigura un comportament optim în caz de incendiu.
"Nevoia de clădiri sigure, care să satisfacă cerința privind protecția vieții și a proprietății, este foarte importantă atât în cazul locuințelor private, cât și al clădirilor publice sau comerciale. La momentul actual, cerințele de performanță și cele de confort sunt tot mai numeroase și la un nivel mai strict în ceea ce privește exigențele. Aceste criterii se implementează treptat și în România însă, din păcate, atunci când este vorba despre protecția la foc a construcțiilor, normativul în vigoare pe plan național este complet neactualizat. Practic, se lucrează după standardele existente în urmă cu mai mult de două decenii, ceea ce este contraproductiv și periculos în același timp. În Europa, începând din anul 2000, au apărut o serie de norme adaptate la situația curentă, care reglementează modul de testare și clasificare al produselor pentru construcții cu caracteristici de rezistență la foc. Toate acestea au fost transpuse în standard armonizate, care sunt valabile pe întregul teritoriu al Uniunii Europene și, deci, inclusiv în România", a declarat Valentin Petrescu, președinte al PPTT
Armonizarea normativelor este o condiţie obligatorie
Sistemul comun, existent în Uniunea Europeană în ceea ce privește testarea materialelor la foc și clasificarea acestora, este în mare măsură armonizat cu legislațiile naționale (cu puține excepții) și a fost conceput pentru a garanta liberalizarea comerțului cu materiale specifice în spațiul UE. Desigur, cadrul legislativ actual este îmbunătățit permanent, cele mai noi prevederi referindu-se, printre altele, la: definirea unei mărci de conformitate având o semnificație legată direct de performanța la foc a sistemelor și materialelor; aplicarea unor metode comune la nivel European de clasificare a rezistenței la incendiu; completarea definiției claselor de reacție la foc; clasificarea produselor de construcții din punct de vedere al emisiei de fum și al inflamabilității; identificarea materialelor compatibile cu fiecare tip de aplicație în parte; ordonarea produselor din punct de vedere al rezistenței la foc etc. De asemenea, sistemul legislativ mai include și Ghidul Agrementului Tehnic European (ETAG), care pune la dispoziția specialiștilor informații detaliate despre: tipul de performanță antiincendiu ce trebuie măsurată, testele necesare pentru verificarea proprietăților respective, nivelul de atestare a conformității, pentru controlul producției fabricii etc. În ceea ce privește standardul EN 13501-1, care stabilește clasificarea materialelor din punct de vedere al rezistenței și reacției la foc, norma în cauză descrie testele specifice ce trebuie efectuate, precum și nivelul minim admis de performanță.
Detalii tehnice de maximă importanţă, pentru minimizarea riscurilor
Prin stabilirea unor Euroclase, se facilitează armonizarea dintre diversele metode de verificare, pentru a se garanta aplicabilitatea acestora la nivelul întregului spațiu economic european.
Referitor la emisiile de fum, având în vedere faptul că în Uniunea Europeană peste 60% din decese sunt provocate de intoxicarea cu gaze toxice în cazul declanșării focului, în clasificarea reacției la foc au fost incluse categoriile s1 (lipsa fumului), s2 (cantitate mare de fum), respectiv s3 (emisie excesivă de fum). O abordare similară a avut loc în planul picăturilor incandescente, întrucât anumite materiale de construcții, cum ar fi cele fabricate din polistiren sau din lemn (multe incluse în structura ferestrelor și fațadelor cortină), pot elibera în atmosferă particule de acest tip, care inițiază noi focare de incendiu. Din acest motiv, s-a căzut de acord asupra definirii unor categorii specifice - și anume: d0 (fără emisie de particule incandescente), d1 (prezența unei anumite cantități de particule incandescente), d2 (emisie masivă de particule incandescente).
Astfel, evaluările comportamentului la foc al unui produs sunt obținute prin interpolarea celor trei clasificări menționate anterior.
Declaraţii cu privire la performanţa fiecărui material utilizat
Recomandările specialiștilor internaționali sunt ca testele de rezistență la foc să se efectueze luând în considerare mai multe scenarii posibile, caracterizate fiecare printr-unul dintre următoarele comportamente: curba standard timp-temperatură; curba de încălzire lentă; focul "semi-natural"; curba de expunere la incendiu extern; acțiunea constantă a temperaturii.
Multe dintre materialele folosite în mod curent în industria construcțiilor se încadrează în prima grupă, ce presupune extinderea incendiului la nivelul întregului spațiu. Clasificarea rezistenței se va face, astfel, în funcție de timpul în care produsele respective își păstrează caracteristicile de portanță, izolare, etanșeitate etc., iar acest parametru se situează, de regulă, între 15 minute și 360 de minute. Trebuie permanent avut însă în vedere faptul că sarcina la foc a unui sistem/ansamblu/material poate fi definită din punct de vedere fizic ca fiind suma energiilor calorice eliberate prin arderea completă a tuturor elementelor combustibile din cadrul ansamblului respectiv. Se poate presupune, așadar, că fiecare dintre componentele unui sistem are o contribuție diferită și direct măsurabilă la capacitatea totală de rezistență la incendiu a clădirii, iar acest aspect este necesar să se constituie în pivotul pe care să se axeze demersurile specialiștilor de stabilire a condițiilor ce trebuie respectate de fiecare aplicație specifică. De aceea, inclusiv în domeniul tâmplăriei termoizolante, este de dorit ca proiectanții să aibă obligația de a preciza nivelul minim sau clasa de rezistență la foc a produselor respective atunci când este necesar (nu este normal să se specifice reacția la foc a fiecărei componente, acest lucru fiind irelevant, deoarece fereastra formează un ansamblu al cărui comportament poate fi diferit de cel al unei componente; în plus standardele de produse nu impun acest lucru).
Cerinţe anormale de rezistenţă la foc pentru elemente care nu au caracteristici de portanţă
Revenind la situația curentă din România, reprezentanții PPTT subliniază că, în mod normal, normativul P118-1/1999, ce reglementează încă siguranța în caz de incendiu, ar fi trebuit să fie la rândul său actualizat periodic, pentru a fi în conocordanță cu legislația europeană în vigoare, pe de o parte, precum și cu tehnologiile moderne care s-au dezvoltat de la data intrării în vigoare a normativului în discuție și până în prezent, pe de altă parte. "Așa cum a fost conceput, acest normativ pune accent, în principal, pe metodele pasive de prevenire a incendiilor. Consecința conceptului respectiv se reflectă în stabilirea unor cerințe de combustibilitate impuse majorității elementelor pentru construcții, care sunt dublate, de foarte multe ori, de rezistența la foc. Din punctul nostru de vedere, multe dintre respectivele cerințe intră în contradicție cu altele, care sunt legate de siguranța în exploatare a elementelor de tâmplărie, de exemplu, indiferent dacă este vorba despre pereți cortină, uși, ferestre sau pereți vitrați de compartimentare. Mai mult decât orice, considerăm că trebuie avut în vedere faptul că, la momentul elaborării și intrării în vigoare a normativului P118-99, la nivel european nu exista încă o legislație comună cu privire la testarea și clasificarea produselor pentru construcții atât din punct de vedere al rezistenței la foc, cât și din cel al reacției la foc (comportare la foc exprimată în normativ ca cerință de clasă de combustibilitate).
De asemenea, este nevoie să precizăm inclusiv faptul că, la data elaborării normativului, toți specialiștii din domeniu considerau că un element care se încadrează în clasa de combustibilitate la foc C0 (în prezent clasă de reacție la foc A1), adică incombustibil, rezistă expunerii la foc timp 15 minute. De aici a apărut cerința de rezistență la foc de 15 minute pentru foarte multe elemente de construcție care nu prezintă caracteristici de portanță, ceea ce este anormal", a subliniat Lőrincz Barnabás, director executiv al PPTT.
PPTT își reafirmă disponibilitatea implicării active în remodelarea legislaţiei de siguranţă la incendiu
Reprezentanții patronatului mai reamintesc faptul că în prezent o clasificare de tip E15 sau EI15 se poate atribui unui element de tâmplărie, doar ca urmare a unui test efectuat conform standardelor de încercare și clasificare valabile. În plus, este foarte important de înțeles de către factorii responsabili în actualizarea legislației din domeniu că, o fereastră, o ușă sau un perete cortină care integrează pachete vitrate termoizolante (atât ramele, cât și geamurile neavând caracteristici de rezistență la foc), nu pot îndeplini o astfel de cerință. De asemenea, din punct de vedere al comportamentului la foc, în normele aplicabile la momentul actual nu sunt definite metode de testare pentru unele elemente de tipul celor menționate anterior (pereți cortină, ferestre și uși de exterior), din simplu motiv că standardele care reglementează comercializarea acestor produse pe piețele din spațiul economic european nu impun astfel de cerințe pentru elementele comune de tâmplărie.
Dar totuși, în România aceste cerințe apar tocmai din cauza prevederilor depășite incluse în normativul P118-1/1999. Trebuie reamintit faptul că, la nivel comunitar, protecția la foc este reglementată individual pentru fiecare stat în parte. În majoritatea țărilor se aplică însă și multe metode active de protecție la foc. Acest mod de a proiecta construcțiile dă libertatea necesară modelării arhitecturale a clădirilor, asigurând, totodată, siguranța și protecția clădirilor și a celor care le ocupă. "Acestea sunt premisele după care se ghidează PPTT în acțiunile pe care le întreprinde pentru schimbarea normativului P118-1/1999. Eforturile depuse de echipele noastre de experți au fost intense în ultimii ani, însă, din păcate, nu s-au materializat într-o modificare constructivă a legislației. Pe diferite motive, de cele mai multe ori birocratice, s-au justificat decizii de amânare, ajungându-se la o situație de nedorit, în care securitatea la incendiu să fie deficitar reglementată în România, inclusiv pe segmentul tâmplăriei termoizolante, după cum se arăta anterior. PPTT și-a demonstrate deja dorința, precum și capacitatea de a contribui, prin aportul experților săi, la actualizarea normei în cauză - demers ce ar fi, fără discuție, în beneficiul companiilor membre, precum și al întregii societăți, dacă se au în vedere avantajele ce decurg dintr-o legiferare responsabilă și avizată a acestui domeniu extrem de sensibil", a încheiat directorul executiv al PPTT.
Articol preluat din Revista Fereastra, editia din august 2021, www.fereastra.ro